3 mai 2016
Exceleței Sale, Președintele României
Domnul Klaus Iohannis,
Stimate Domnule Președinte,
Uniunea Națională a Judecătorilor din România vă solicită, în temeiul art. 146 lit. e din Constituție, să sesizați Curtea Constituțională cu un conflict juridic de natură constituționala între Senat, pe de-o parte, și puterea judecătoreasca, pe de altă parte.
Conflictul a fost generat de Hotărârea Senatului nr. 28 din 7 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 10 martie 2016, care modifică hotărârile inițiale de validare a membrilor CSM în ceea ce privește durata mandatului acestora. Noua hotărâre a Senatului prevede că împlinirea termenului de 6 ani se face individual pentru fiecare mandat de la data validarii acestora (respectiv 8 septembrie 2017, 3 aprilie 2018, 10 octombrie 2018, 28 ianuarie 2019, respectiv 23 iunie 2019), și nu la 7 ianuarie 2017, respectiv 6 ani de la investirea în 2011 a actualului Consiliu Superior al Magistraturii. O scurtă prezentare a situației de fapt se regăsește în Anexa 1.
În jurisprudența sa, concretizată prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, Curtea Constituțională a statuat că un conflict juridic de natură constituțională dintre autorități publice presupune “acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor”.
De asemenea, conform Deciziei Curții Constitutionale nr. 97 din 7 februarie 2008, “conflictul juridic de natură constituțională există între două sau mai multe autorități și poate privi conținutul ori întinderea atribuțiilor lor decurgând din Constituție, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competență, pozitive sau negative, și care pot crea blocaje instituționale”.
În cazul de față, Senatul României, dispunând modificarea hotărârilor sale inițiale, de validarea a membrilor CSM în ceea ce privește modul de calcul al duratei acestora, și-a depășit limitele constituționale, intrând în sfera atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, pe de-o parte, hotărârea Senatului încalca autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești definitive și, pe de altă parte, aroga Senatului atribuții privind interpretarea și aplicarea legii în ceea ce privește durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, cu încălcarea vadită a competențelor sale constituționale.
Această hotărâre poate provoca în mod evident un blocaj instituțional la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, împiedicând această instituție să funcționeze în parametri constituționali firești, care să permită acestuia să își îndeplinească rolul de a garanta independența justiției, ca drept fundamental al fiecărui cetățean.
[b]1. Încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive[/b]
Hotărârile Senatului nr. 44/2011 și nr. 4/2012 au fost atacate în fața instanței de contencios administrativ de membrii CSM validați, nemulțumiți de stabilirea duratei mandatului lor prin mențiunea expresă “care va expira la data de 6 ianuarie 2017”, iar acțiunile au fost respinse, în mod definitiv și irevocabil, ca inadmisibile.
Prin sentinţa civilă nr. 313, pronunțată la 23 ianuarie 2013, în dosarul nr. 1942/2/2012, irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – a respins acţiunea formulată de reclamantele Pivniceru Mona Maria şi Gavadia Florentina, în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, ca lipsită de interes în privinţa reclamantei Mona Maria Pivnicieru, respectiv ca inadmisibilă în privinţa reclamantei Florentina Gavadia, niciuna dintre reclamante neînțelegând să facă dovada depunerii plângerii prealabile în termenul special acordat de instanță în acest sens.
Instanța a reținut că hotărârea Senatului este supusă controlului pe calea contenciosului administrativ, fiind necesar ca partea ce atacă această hotărâre să facă dovada urmării procedurii prealabile.
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 7214, pronunțată la 19 decembrie 2012, în dosarul nr. 7171/2/2012, irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Bogdan Gabor, în contradictoriu cu pârâtul Senatul României. Acesta a solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 4 din data de 02.04.2012 a Senatului României, publicată în Monitorul Oficial nr. 223 din data de 03.04.2012, în ceea ce priveşte stabilirea duratei mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că prin hotărârea atacată a fost validat, ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat care va expira la data de 06.01.2017. Nici acest reclamant nu a înțeles să facă dovada depunerii plângerii prealabile în termenul special acordat de instanță în acest sens.
Trebuie menţionat că hotărârea judecătorească, desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare, reprezintă fără îndoială cel mai important act al justiţiei. Hotărârea judecătorească, în general, reprezintă un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratic şi de eficientizare a normelor de drept substanţial. Forţa executorie a hotărârii judecătoreşti este un efect intrinsec al acesteia. Pe cale de consecinţă, ordinea juridică internă a statului ar deveni iluzorie dacă s-ar permite ca o decizie judătorească definitivă şi obligatorie să devină inoperantă.
O hotărâre judecătorească odată intrată în puterea de lucru judecat nu poate fi reformată decât în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, principiul securităţii raporturilor juridice impunând respectarea întocmai a celor dispuse de instanţa de judecată, în caz contrar actul administrat fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi.
Prin urmare, întrucât prin sentinţele civile pronunțate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal -, irevocabile prin nerecurare, s-a apreciat cu autoritate de lucru judecat că hotărârile Senatului reprezintă acte administrative, consolidate în mod definitiv prin efectul decăderii reclamanților din dreptul de a formula plângerea prealabilă (și, implicit, prin inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ), mandatul membrilor validați fiind confirmat până la data de 7 ianuarie 2017, Hotărârea Senatului nr. 28 din 7 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 10 martie 2016 încalcă în mod flagrant puterea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătorești irevocabile.
În ceea ce privește cauzele soluționate definitiv (și irevocabil, potrivit vechiului Cod de procedură civilă), acestea reprezintă facta praeterita. Raportul juridic s-a consolidat în mod definitiv, prin stingerea dreptului la acțiune în contencios administrativ (prin decăderea din dreptul de a formula plângerea prealabilă sau prescripția dreptului material la acțiune).
Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004: “Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului”.
Prin urmare, Senatul României nu putea revoca (“modifica” sau “rectifica”) hotărârile de validare a membrilor Consiliului Superior Magistraturii după momentul la care actele au produs efecte juridice (membrii CSM au luat decizii în cadrul Consiliului, au încasat drepturi financiare etc.). De asemenea, apărările formulate prin întâmpinare de către Senatul României în cadrul celor două dosare ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal -, unde a avut calitate de pârât, dovedesc faptul că interpretarea și aplicarea legii (fundamentale sau organice) a fost una consecventă, constantă, iar inconsecvența a apărut abia la momentul emiterii Hotărârii Senatului nr. 28 din 7 martie 2016.
În măsura în care ar fi existat un motiv de revocare a hotărârilor de validare a membrilor CSM, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, Senatul României putea achiesa la acțiunea formulată împotriva sa, iar într-un termen de 1 an de la data emiterii celorlalte hotărâri, trebuia să sesizeze instanța de contencios administrativ.
[b]2. Încălcarea de către Senat a competențelor sale constituționale, prin interpretarea și aplicarea legii în ceea ce privește durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii[/b]
Rolul Senatului în numirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii rezultă, pe de o parte, din opiniile exprimate de Comisia de la Veneția :
Avizul complementar CDL-AD(2002)021-f cu privire la revizuirea Constituției României, adoptat de Comisia de la Venția la cea de-a 52-a Adunare plenară (Veneția, 18-19 octombrie 2002):
“21. În ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii, Comisia reiterează observațiile sale cu privire la cele două obstacole care trebuie evitate: corporatismul și politizarea (CDL-AD (2002)12, par. 63ss).
22. Cea mai bună garanție contra corporatismului este prezența reprezentanților societății civile (juriști sau nu) în Consiliu, în timp ce politizarea poate fi evitată dacă parlamentul este însărcinat numai cu atribuția confirmării unei alegeri efectuate de către magistrați.”
Avizul CDL-AD(2014)010 cu privire la revizuirea Constituției României, adoptat de Comisia de la Venția la cea de-a 98-a Adunare plenară (Veneția, 21-22 martie 2014):
“192. Reducerea duratei mandatului membrilor CSM (de la 6 la 4 ani) este, de asemenea, susceptibilă a ridica probleme din punct de vedere al independenţei în caz de alegeri simultane pentru Parlament şi pentru CSM (mandatul CSM nu ar trebui legat de mandatul Parlamentului).”
Comisia de la Veneţia a făcut referire (deşi într-un alt context, al revizuirii Constituţiei actuale) la alegerile simultane pentru CSM şi pentru Parlament, deci a privit CSM ca un organism unitar, având un mandat colectiv, cu alegeri unitare. Întrucât se porneşte de la ipoteza alegerilor simultane (la acelaşi interval, de 4 ani, în viziunea proiectului de revizuire a Constituţiei), este logic că niciodată nu s-a închipuit ipoteza a 14 sesiuni de alegeri diferite.
Pentru a-și exercita, asadar, rolul de garant al independentei justiției, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să beneficieze de dispoziții exprese, cu rang constituțional, privind alegerea membrilor săi, astfel că interpretarea Constituției și a legilor organice nu poate fi lăsată la latitudinea Senatului.
Prin urmare, CSM nu putea lăsa decizia la dispoziția Senatului pe baza unor “scrisori”, ci trebuia să decidă în Plen, în condițiile legii sale de organizare și funcționare, iar Senatul să confirme.
Atribuția exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii asupra carierei magistraților privește, cu atât mai mult, atribuția de a veghea asupra legalității alegerii membrilor săi și asupra duratei mandatului acestora, excluzând posibilitatea de a transfera Senatului decizia asupra acestor aspecte.
Cu atât mai grav, a lăsa posibilitatea Senatului de a-și revizui intempestiv o practică de lungă durată, consecventă, în stabilirea limitei la mandatul întregului Consiliu Superior al Magistraturii, constituie o ingerință gravă, putând fi afectată fundamental funcționarea Consiliului.
Constituirea acestui organism colectiv (garant al independenţei justiţiei) este o operațiune unică, specifică unui organ unitar, durata de 6 ani a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii fiind indisolubil legată de funcționarea CSM ca un întreg, restul de mandat al celor opt membri în cauză fiind exclusiv un rest, iar nu un mandat întreg.
Prin hotărârea Senatului se încalcă dispozițiile Legii fundamentale, dar și recomandarea Comisiei de la Veneția ca membrii Consiliului să fie aleși de magistrații înșiși, la intervalul prevăzut de Constituția României pentru constituirea noului Consiliu, pentru a asigura legitimitatea democratică a Consiliului.
Trebuie subliniat că Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a iniţiat deja cu success un demers judiciar vizând suspendarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii care s-a întemeiat pe hotărârile Senatului României sus menţionate, vizând organizarea unor alegeri doar pentru o parte din locurile elective ale Consiliului, instanţa dispunând suspendarea acestei hotărâri în dosarul nr. 2668/2/2016, al Curţii de Apel Bucureşti. Aşadar, în prezent, riscul blocajului instituţional este actual, Consiliul neputând funcţiona întrucât, pe de-o parte nu se pot organiza alegeri pentru cele 8 locuri din totalul de 19, iar pe de alta parte, Consiliul nu poate funcţiona decât în prezenţa a 15 membri ai săi.
De asemenea, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România şi Forumul Judecătorilor din România au iniţiat şi demersul judiciar de fond, solicitând anularea aceleiaşi Hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii, cauza fiind în curs de judecată pe rolul Curţii de Apel Oradea.
Situaţia generată de hotărârile Senatului s-ar putea detensiona, iar blocajul instituţional ar putea fi evitat numai prin sesizarea Curţii Constituţionale cu conflictul de natură constituţională dintre Senatul României şi Autoritatea Judecătorească, instanţa de contencios constituţional fiind singura care poate arăta calea de urmat sub aspectul respectării regulilor democratice referitoare la durata mandatelor membrilor aleşi ai Consiliului.
Din nefericire, apelurile noastre către Preşedintele Senatului şi Preşedintele CSM au fost ignorate, de aceea vă solicităm să vă exercitati rolul de garant al respectării Constituţiei, evitând un blocaj fără precedent al unei instituţii constituţionale fundamentale.
În consecință, Uniunea Națională a Judecătorilor din România subliniează că împiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii să funcţioneze în parametrii săi constituţionali, prin hotărâri ale puterii legislative prin care se modifică intempestiv parametrii numirii membrilor deja validați pe o perioadă limitată, concretizează un evident conflict între puterea legislativă şi puterea judecătorească.
Trecerea de la alegeri unice, colective pentru Consiliului Superior al Magistraturii, la alegeri individuale, ar duce la situația halucinantă în care magistrații din România ar ține-o în campanii electorale interne și alegeri continue. O astfel de situație ar perturba întregul sistem de justiție din România, cu consecințe negative directe asupra cetățenilor.
Vă solicităm, așadar, domnule președinte, să vă exercitați atribuțiile constituționale ce vă revin.
În calitate de mediator, conform art. 80 alin. 2 din Constituția României, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, exercitând în acest scop funcţia de mediere între puterile statului.
În virtutea acestei calități, vă solicităm ca, în temeiul art. 146 din Constituție, să sesizați Curtea Constituțională cu conflict între puterea legislativă și cea judecătorească, pentru a garanta independența magistraturii la nivel constituțional, prin explicitarea garanțiilor constituționale privind compunerea, puterea și autonomia Consiliului Superior al Magistraturii.
Cu stimă,
Judecător Dana Gîrbovan
Președinte
[size=4][center]Anexa 1
Prezentarea stării de fapt ce a condus la existența conflictului între Senat
și puterea judecătorească[/center][/size]
Prin Hotărârea Senatului nr. 43 din 22.12.2010 , au fost validaţi, pentru un mandat de 6 ani, 11 magistraţi, judecători şi procurori, aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (alţi 3 magistraţi din Consiliul anterior continuându-şi mandatul).
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 25.01.2011 , s-a constatat, însă, că această hotărâre a Senatului este neconstituţională, fiind încălcate prevederile constituţionale ce consacră principiul supremaţiei Constituţiei şi principiul legalităţii, dat fiind că 3 dintre magistraţii aleşi membri ai Consiliului se află la al doilea mandat, în contradicţie cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea privind Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317/2004 (art. 51 a devenit art. 54, în urma republicării legii), potrivit cărora durata mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea reinvestirii.
Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, prin Hotărârea Senatului nr. 11 din 14.02.2011 , au fost validaţi 8 membri ai Consiliului (domnii judecători Mircea Aron, Alexandru Şerban, Nicolae Horaţius Dumbravă, Adrian Toni Neacşu, Marius Badea Tudose, Cristi Vasilică Danileţ, domnul procuror George Bălan şi doamna procuror Oana Andrea Schmidt-Hăineală), pentru un mandat de 6 ani, ce va expira la data de 6 ianuarie 2017.
Alţi 3 membri ai Consiliului (doamnele judecător Alina Nicoleta Ghica şi Mona Maria Pivniceru, precum şi doamna procuror Florentina Gavadia) au fost validaţi prin Hotărârea Senatului nr. 44 din 07.09.2011 , pentru un mandat de 6 ani, care urmează să expire la data de 6 ianuarie 2017, adică la aceeaşi dată cu mandatul celor 8 membri validaţi prin Hotărârea Senatului nr. 11 din 14.02.2011.
De asemenea, ca urmare a expirării mandatelor ultimilor 3 membri din Consiliul anterior (domnul procuror Bogdan Dimitrie Licu, validat prin Hotărârea Senatului nr. 5 din 15.02.2006 , doamna judecător Ana Cristina Lăbuş şi doamna procuror Graţiana Daniela Petronela Isac, validate prin Hotărârea Senatului nr. 33 din 05.10.2006 ), prin Hotărârea nr. 4 din 02.04.2012 , Senatul l-a validat ca membru pe domnul procuror Bogdan Gabor, iar prin Hotărârea nr. 36 din 08.10.2012 , au fost validaţi domnul procuror Gheorghe Muscalu şi doamna judecător Mona-Lisa Neagoe, urmând ca mandatele acestor membri să expire tot la data de 6 ianuarie 2017.
Ca urmare a încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, prin demisie, a doamnei judecător Mona-Maria Pivniceru şi a domnului procuror George Bălan, au fost aleşi alţi 2 membri ai Consiliului. Astfel, prin Hotărârea Senatului nr. 3 din 28.01.2013 , a fost validat în calitate de membru al Consiliului domnul judecător Adrian Bordea, iar prin Hotărârea Senatului nr. 47 din 25.06.2013 , a fost validată doamna procuror Luminiţa Palade. În ambele hotărâri s-a prevăzut în mod expres că mandatele vor expira la data de 6 ianuarie 2017.
În ceea ce priveşte membrii societăţii civile, prin Hotărârea Senatului nr. 31/2010 , au fost aleşi – în conformitate cu dispoziţiile art. 19 şi 20 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare – cei doi membri ai societăţii civile ce urmau să facă parte din noul Consiliu Superior al Magistraturii, în persoana doamnei Corina Adriana Dumitrescu şi a domnului Teodor Victor Alistar, pentru un mandat de 6 ani.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 25.01.2011 , s-a constatat, însă, că această hotărâre a Senatului este neconstituțională, având în vedere că în privinţa domnului Teodor Victor Alistar au fost încălcate dispoziţiile art. 25 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
Ca urmare a acestei Decizii a Curţii Constituţionale, prin Hotărârea Senatului nr. 37/2011 , a fost aleasă în calitate de reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii doamna Corina Adriana Dumitrescu, pentru continuarea mandatului de 6 ani, ce va expira la data de 6 ianuarie 2017.
Cel de-al doilea membru al Consiliului reprezentant al societăţii civile a fost ales de prin Hotărârea Senatului nr. 39/2011 , în persoana doamnei Georgiana Camelia lorgulescu, pentru un mandat de 6 ani, ce ar fi urmat să expire la data de 6 ianuarie 2017.
În anul 2012, doamna Georgiana Camelia lorgulescu a demisionat din funcţie, astfel că prin Hotărârea Senatului nr. 43/2012 , a fost aleasă ca reprezentant al societăţii civile doamna Daniela Ciochină, pentru un mandat ce va expira la data de 6 ianuarie 2017.
Această situație de fapt rezultă din adresa CSM nr. 7027/2016 din 30.03.2016, în care s-a menționat că “în toate hotărârile Senatului de validare a membrilor Consiliului ce au urmat Hotărârii nr. 11/2011, mai sus menţionate, s-a stabilit ca dată de expirare a mandatelor data de 6 ianuarie 2017, adică aceeaşi dată la care urmează să expire mandatele primilor membri validaţi de Senat prin hotărârea menţionată”.
Contrar unei consistente și consecvente interpretări și aplicări a dispozițiilor legale, Senatul României a dispus modificarea hotărârilor Senatului nr. 44/2011, 4/2012, 36/2012, 43/2012, 3/2013 şi 47/2013 prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 7 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 10 martie 2016, cu privire la durata mandatelor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii validaţi prin aceste hotărâri, până la împlinirea termenului de 6 ani de la data validării acestora (respectiv 8 septembrie 2017, 3 aprilie 2018, 10 octombrie 2018, 28 ianuarie 2019, respectiv 23 iunie 2019), iar nu doar până la 7 ianuarie 2017, respectiv 6 ani de la învestirea în 2011 a actualului Consiliu Superior al Magistraturii.
Un al optulea magistrat, domnul judecător Norel Popescu, ales în luna mai 2014, a fost validat abia prin Hotărârea Senatului nr. 50/2016 , pentru un mandat de 6 ani, ca urmare a încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, prin demisie, a domnului judecător Adrian Neacşu, fără a se preciza expres în cuprinsul hotărârii care este data încetării mandatului.
Modificările dispuse de către Senatul României s-au realizat ca urmare a “scrisorilor” înaintate de către Consiliul Superior al Magistraturii (adresa nr. 1448/2016 din data de 19.01.2016 şi din data de 25.01.2016), “în vederea lămuririi contradicţiilor din cuprinsul hotărârilor Senatului de validare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la durata mandatului unora dintre membri, în perspectiva faptului că în cursul anului 2016 urmează a fi organizate alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii”.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 338/29.03.2016, ca urmare a hotărârii Senatului, s-a dispus declanșarea procedurii de alegere numai pentru 6 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ca reprezentanți ai următoarelor categorii de instanțe și parchete: 1 judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, 2 judecători de la curțile de apel, 2 judecători de la judecătorii, 1 procuror de la parchetele de pe lângă tribunale.
Au fost omise posturile a 8 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii: 1 judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, 1 procuror de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de la Direcţia Naţională Anticorupţie, 1 judecător de la curțile de apel, 1 procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, 2 judecători de la tribunale, 1 procuror de la parchetele de pe lângă tribunale, 1 procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii.
Leave a Reply