Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) si Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO) au trimis in data de 21 februarie 2020 o cerere catre Avocatul Poporului prin care au solicitat sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu privire la unele dispozitii din OUG 23/2020 ce incalca independenta judecatorilor si dreptul partilor la un proces echitabil.
In concret, magistratii au cerut Avocatului Poporului ca, “in temeiul art. 13 al. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, sa sesizati Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 68^1 introdus in Legea nr. 101/2016 prin art. IV pct. 26 din Ordonanta de urgenta nr. 23/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizitiilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 106 din 12 februarie 2020, intrucat prin adoptarea acestuia au fost incalcate prevederile art. 1 alin. 5, art. 21, art. 115, alin. 4 si alin. 6, art. 125 alin. 2 si art. 134 alin. 4 din Constitutie“.
In motivarea cererii, asociatiile de magistrati au invocat faptul ca nu este motivata situatia extraordinara si nici urgenta care ar fi impus Guvernului adoptarea ordonantei de urgenta, ca lipseste avizul Consiliului Superior al Magistraturii si ca sunt aduse atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor.
De asemenea, asociatiile au aratat ca dispozitiile ordonantei incalca regulile fundamentale ale statului de drept ce privesc suprematia legii, independenta justitiei si dreptul la un proces echitabil.
“Nu rezulta de nicaieri ce elemente extraordinare au aparut, diferite de cele din trecut, care sa impiedice modificarea legilor existente tot prin proceduri legislative urgente si care ar fi impus adoptarea unei ordonante de urgenta“, arata magistratii prin cererea adresata Avocatului Poporului.
Lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii este un alt motiv de neconstitutionalitate, retinut constant de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa.
AMR, UNJR, AJADO au subliniat in sesizare ca “gravitatea instituirii unei abateri disciplinare noi printr-o ordonanta de urgenta, fara avizul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, este fara precedent“.
“Prin dispozitiile criticate se incalca prevederile art. 115 alin. 6 din Constitutie si ale art. 125 alin. 2 din Constitutie, cetatenii fiind invitati, practic, sa se adreseze unei instante a carei independenta este fundamental afectata prin instituirea unei abateri disciplinare ce impune judecatorilor sa solutioneze cauza in termenele extrem de scurte prevazute de actul normativ, cu ignorarea dreptului fundamental la un proces echitabil si a dreptului la aparare. In acest mod, accesul la instanta si procesul echitabil devin forme fara fond“, atrag atentia asociatiile profesionale semnatare.
Avand in vedere viciile grave de neconstitutionalitate argumentate in concret in cuprinsul sesizarii, AMR, UNJR si AJADO au solicitat Avocatului Poporului sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 68^1, introdus in Legea nr. 101/2016 prin art. IV pct. 26 din Ordonanta de urgenta nr. 23/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizitiilor publice.
AMR, UNJR si AJADO vor face, in continuare, toate demersurile legale necesare pentru apararea independentei justitiei, in toate componentele sale, cat si pentru garantarea si protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor.
Sesizarea integrala trimisa Avocatului Poporului poate fi citita mai jos:
====================================================
21 februarie 2020
Catre
Avocatul Poporului
Doamna Renate Weber
Subiect: sesizarea CCR cu privire la neconstitutionalitatea OUG 23/2020
Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), organizatie neguvernamentala, apolitica, nationala si profesionala a judecatorilor si procurorilor, declarata “de utilitate publica” prin Hotararea Guvernului nr. 530/21 mai 2008 – cu sediul in municipiul Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta nr. 53, sector 5, e-mail [email protected] -, membra a Asociatiei Internationale a Judecatorilor si a Asociatiei Europene a Judecatorilor, reprezentata legal de judecator dr. Andreea Ciuca, in calitate de presedinte interimar,
Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR), cu sediul in Oradea, Parcul Traian nr.10, judetul Bihor, e-mail [email protected], membra MEDEL, reprezentata prin judecator Dana Girbovan, in calitate de presedinte,
Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO), organizatie neguvernamentala, apolitica si profesionala a judecatorilor, cu sediul in municipiul Oradea, str. Bradului, nr.1, e-mail, [email protected], reprezentata legal de judecator Florica Roman, in calitate de presedinte,
va adreseaza prezenta
CERERE
Pentru ca, in temeiul art. 13 al. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, sa sesizati Curtea Constitutionala a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 68^1 introdus in Legea nr. 101/2016 prin art. IV pct. 26 din Ordonanta de urgenta nr. 23/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizitiilor publice, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 106 din 12 februarie 2020, intrucat prin adoptarea acestuia au fost incalcate prevederile art. 1 alin. 5, art. 21, art. 115, alin. 4 si alin. 6, art. 125 alin. 2 si art. 134 alin. 4 din Constitutie.
Textul a carui neconstitutionalitate il invocam este reprezentat de art. IV pct. 26din OUG 23/2020 prin care se introducearticolul 68^1 in Legea nr. 101/2016, cu urmatorul continut:
“Nerespectarea termenelor prevazute de prezenta lege ori a dispozitiilor cuprinse in prezenta lege privind solutiile ori masurile ce pot fi dispuse de instanta constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza conform legii”.
Textele constitutionale incalcate sunt urmatoarele:
Art. 1 alin.(5):
“In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”
Articolul 21:
„(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.”
Art. 115 alin.(4) si alin. (6):
„(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora. (…)
(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”.
Art. 125 alin. 2:
„(2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice”.
Art. 134 alin.(4):
„Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei.”
I. Motive extriseci de neconstitutionalitate
1. Lipsa caracterului urgent al masurilor adoptate prin OUG 23/2020
Guvernul nu a motivat in cuprinsul actului normativ criticat situatia extraordinara a carei reglementare nu putea fi amanata si nici urgenta reglementarii, limitandu-se la a justifica oportunitatea si necesitatea reglementarilor, aspecte care nu se circumscriu criteriilor de constitutionalitate prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie, asa cum acestea au fost dezvoltate in jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale.
Astfel, Guvernul face trimitere la consideratii generice, facand referire la „necesitatea adoptarii unor masuri urgente pentru perfectionarea si flexibilizarea sistemului achizitiilor publice, in caz contrar existand riscul diminuarii gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor europene, consecinta cea mai grava in acest caz reprezentand-o intarzierea implementarii unor proiecte de investitii majore, cu impact social si economic la nivel national sau local”.
Or, in jurisprudenta sa constanta, Curtea Constitutionala a definit conditiile impuse de art. 115 alin. 4 din Constitutie, dupa cum urmeaza:
“Existenta situatiei extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata nu este motivata nici in cuprinsul ordonantei de urgenta, invocandu-se numai urgenta reglementarii. Urgenta reglementarii nu echivaleaza cu existenta situatiei extraordinare, reglementarea operativa putandu-se realiza si pe calea procedurii obisnuite de legiferare.” – Decizia 421/2007
“Curtea, in jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect intarit si prin adaugarea sintagmei «a caror reglementare nu poate fi amanata»” (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).
Curtea a mai aratat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, ca “pentru indeplinirea cerintelor prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public”.
Indicarea unor motive care ar reflecta opinia Guvernului privind existenta unei urgente nu suplineste in niciun fel necesitatea motivarii existentei unei situatii extraordinare care sa justifice luarea masurii de catre Guvern prin ordonanta de urgenta, in locul Parlamentului, care are inclusiv posibilitatea de a adopta legi in procedura de urgenta.
Or, Guvernul face referire in expunerea de motive la importanta atragerii fondurilor europene, la faptul ca existenta litigiilor pe achizitii publice reprezinta un factor de intarziere in gradul de implementare, precum si la necesitatea unor corelari legislatie, situatii ce nu se circumscriu unui grad mare de abatere de la obisnuit care sa necesite adoptarea unor masuri legislative urgente.
De altfel, Guvernul nu arata de ce masurile respective nu ar putea fi adoptate prin procedura legislativa, chiar urgenta, cu atat mai mult cu cat, in chiar expunerea de motive, se arata ca “legile pentru care se aduc modificarile din prezenta ordonanta de urgenta au fost adoptate in procedura de urgenta”. Cu alte cuvinte, nu rezulta de nicaieri ce elemente extraordinare au aparut, diferite de cele din trecut, care sa impiedice modificarea legilor existente tot prin proceduri legislative urgente si care ar fi impus adoptarea unei ordonante de urgenta.
Aceasta conditie era absolut necesara, fiind prevazuta in mod expres in considerentele Deciziei 919/2011, in care se arata ca, “pentru a fi pe deplin respectate exigentele art. 115 alin. (4) din Constitutie, Guvernul trebuie sa demonstreze si faptul ca masurile in cauza nu sufereau amanare, practic, ca nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit in vederea evitarii rapide a consecintelor negative mai sus aratate”.
Or, asa cum am aratat, Guvernul nu a demonstrat acest lucru, fapt ce atrage incalcarea art. 115 alin. (4) din Constitutie.
2. Lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii
Potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: “Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizeaza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti”.
Aceasta competenta a Consiliului Superior al Magistraturii isi are izvorul in textul constitutional al art. 134 alin. (4), potrivit caruia “Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei“.
Referitor la aceast norma, CCR a retinut prin Decizia nr. 63/2017 urmatoarele:
“Desi norma constitutionala, exprimand rolul de garant al independentei justitiei al Consiliului Superior al Magistraturii, nu face niciun fel de referire expresa la obligatia initiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul acestei autoritati, avizarea proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti este tratata in legea de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, la care Legea fundamentala face trimitere.
104. Insa Curtea a circumscris sfera de cuprindere a sintagmei “acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti”, in functie de care se poate determina obligatia legala si constitutionala a autoritatilor competente de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii. In considerentele Deciziei nr.901 din 17 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.503 din 21 iulie 2001, Curtea Constitutionala a retinut ca sintagma se refera “numai la actele normative care privesc in mod direct organizarea si functionarea autoritatii judecatoresti, precum modul de functionare al instantelor, cariera magistratilor, drepturile si obligatiile acestora etc.”
Or, OUG 23/2020 cuprinde atat norme ce privesc modul de functionare a instantelor – articolul IV punctele 18-24 stabilind termene, proceduri si masuri ce pot fi dispuse de instante –, cat si norme ce instituie o noua abatere disciplinara, aspecte ce tin in mod neindoielnic de cariera magistratului, de statutul si obligatiile ce revin acestuia.
Gravitatea instituirii unei abateri disciplinare noi printr-o ordonanta de urgenta, fara avizul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, este fara precedent.
Concret, la pct. 26 din OUG 23/2020 se prevede ca:
“26. Dupa articolul 68 se introduce un nou articol, articolul 68^1, cu urmatorul continut:
Articolul 68^1
Nerespectarea termenelor prevazute de prezenta lege ori a dispozitiilor cuprinse in prezenta lege privind solutiile ori masurile ce pot fi dispuse de instanta constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza conform legii.”
Lipsa avizului CSM reprezinta un viciu de natura a atrage neconstitutionalitatea actului normativ, fiind incalcate flagrant prevederile art. 134 alin. 4 din Constitutie.
3. Incalcarea dispozitiilor art. 115 alin. 6 din Constitutie, referitoare la imposibilitatea afectarii prin ordonanta de urgenta a unui dreptul fundamental, si anume dreptul la un proces echitabil – in componenta garantiilor de acces la o instanta independenta, abaterea disciplinara afectand independenta judecatorilor –, precum si incalcarea dispozitiilor art. 125 alin. 2 din Constitutie
Asa cum a aratat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, statutul magistratilor, in acceptiunea art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie, trebuie adoptat prin lege organica (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, paragraful 28). In aceasta decizie, Curtea Constitutionala arata urmatoarele:
„28. […] in schimb, cu privire la art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuta 14 din Regulamentul Senatului, Curtea retine ca continutul normativ al art. 125 alin. (2) din Constitutie se subsumeaza celui al art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie, acest din urma text constitutional cuprinzand toata sfera de relatii sociale privitoare la justitie, respectiv organizare, functionare, statut. Mai mult, art. 125 alin. (2) din Constitutie face trimitere la faptul ca reglementarea aspectelor care tin de cariera magistratului – asadar, de statutul acestuia – se realizeaza prin legea organica a Consiliului Superior al Magistraturii, lege care face parte din art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie”.
Prin textul criticat al ordonantei de urgenta se instituie o noua abatere disciplinara pentru judecatori, modificandu-se, practic, statutul judecatorilor, o componenta esentiala a sferei de relatii sociale privitoare la justitie, afectandu-se independenta judecatorilor, chemati sa aleaga intre obligativitatea respectarii termenelor prevazute de ordonanta, sub spectrul sanctionarii disciplinare, si obligativitatea respectarii dreptului fundamental la un proces echitabil al oricarei persoane, o componenta esentiala a acestuia fiind dreptul la aparare in fata unei instante independente prevazute de lege.
Or, dispozitiile constitutionale privind delegarea legislativa interzic adoptarea ordonantelor de urgenta care afecteaza drepturile fundamentale (precum dreptul de acces la o instanta independenta, prevazuta de lege, dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil), actul normativ criticat fiind de natura sa incalce in mod esential dreptul la un proces echitabil al oricarei persoane, in componenta sa de acces la o instanta independenta in fata careia sa poata fi exercitat dreptul la aparare in mod efectiv, nu doar teoretic.
Prin dispozitiile criticate se incalca prevederile art. 115 alin. 6 din Constitutie si ale art. 125 alin. 2 din Constitutie, persoanele fiind invitate, practic, sa se adreseze unei instante a carei independenta este fundamental afectata prin instituirea unei abateri disciplinare ce impune judecatorilor sa solutioneze cauza in termenele extrem de scurte prevazute de actul normativ, cu ignorarea dreptului fundamental la un proces echitabil si a dreptului la aparare. In acest mod, accesul la instanta si procesul echitabil devin forme fara fond.
II. Motive de neconstitutionalitate intrinseca
1. Incalcarea art. 1 alin. 5 din Constitutie
Prin adoptarea art. 68^1 din OUG 23/2020, Guvernul a instituit o abatere disciplinara ce deroga de la regimul sanctionatoriu aplicabil judecatorilor si procurorilor, astfel cum acesta este definit de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
Aceasta abatere are un caracter obiectiv, si, mai grav, este aplicabila exclusiv judecatorilor ce judeca cauzele avand ca obiect achizitii publice.
Or, asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Constitutionale, o astfel de reglementare este neconstitutionala.
In acest sens, prin Decizia 45/2018, Curtea Constitutionala a statuat ca:
“Textul examinat consacra o raspundere obiectiva, care nu tine seama de pozitia personala a magistratului, astfel incat sanctiunea disciplinara poate fi aplicata indiferent de caracterul imputabil sau nu al faptei. Prin urmare, acceptand necesitatea redactarii hotararilor judecatoresti in termenul prevazut de lege, nu se poate ignora elementul de vinovatie al magistratului. Orice abatere disciplinara se savarseste cu vinovatie, art. 247 alin. 2 din Codul muncii fiind clar in aceasta privinta: „Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici”. Se mai retine ca Codul muncii se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii; or, Legea nr. 303/2004 nu cuprinde dispozitii derogatorii cu privire la definirea abaterii disciplinare [a se vedea art. 98 si urmatoarele], astfel ca ipotezele reglementate ca abateri disciplinare, precum cea analizata, nu pot exceda notiunii gen. Asadar, nu poate fi considerata abatere disciplinara savarsirea unei fapte fara existenta elementului de vinovatie, drept pentru care se retine incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie“.
Acest rationament al Curtii se aplica, mutatis mutandis, si in situatia de fata.
Prin impunerea respectarii termenelor prevazute de actul normativ sub amenintarea unei abateri disciplinare (constand in nerespectarea termenelor prevazute de acest act normativ), judecatorul este obligat sa faca o alegere imposibila intre sanctionarea sa disciplinara si respectarea cerintelor procesului echitabil si dreptului la aparare al cetatenilor.
Practic, in ipoteza in care judecatorul ar incuviinta un probatoriu care nu este susceptibil de administrare in termenele scurte prevazute de lege, respectand astfel dreptul fundamental la un proces echitabil si dreptul la aparare, raspunderea sa disciplinara tot ar fi antrenata, intrucat este reglementata ca o raspundere obiectiva, independent de inexistenta vreunei culpe.
2. Incalcarea art. 124 alin. 3 din Constitutie privind independenta justitiei
Independenta judecatorilor este reflectata in art. 124 alin. 3 din Constitutia Romaniei, care dispune ca “judecatorii sunt independenti si se supun numai legii“.
Acest principu a fost dezvoltat prin diferite documente internationale, fiind receptate ce atare si in ordinea interna romana.
Astfel, art. 2 din “Principiile fundamentale ale independentei sistemului judiciar”, redactate de Organizatia Natiunilor Unite in 1985, stipuleaza ca “sistemul juridic va decide in problemele care ii sunt inaintate impartial, pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara vreo restrictie, influenta incorecta, sugestie, presiune, amenintare sau interferenta, directa sau indirecta, din orice parte sau pentru orice motiv“.
In Recomandarea nr. R (94) 12 privind independenta, eficienta si rolul judecatorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a stabilit ca “Judecatorii trebuie sa aiba libertate neingradita pentru a lua hotararile impartial, in conformitate cu constiinta lor si cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectand regulile relevante stabilite de lege“.
Ca atare, de esenta independentei judecatorilor este faptul ca acestia se supun numai legii, fiind interzis orice amestec din partea executiviului sau legislativului, indiferent de modul in care acestea se materializeaza: prin influente directe sau indirecte, presiuni sau stabilirea unor termene limita de judecata, sub amenintarea sanctionarii judecatorului cauzei.
Or, prin adoptarea art. 68^1 din OUG 23/2020, independenta judecatorului de caz este brutal incalcata, acesta fiind obligat sa solutioneze cauza nu in functie modul in care apreciaza cu privire, spre exemplu, la necesitatea si utilitatea unui probatoriu, ci in functie de termenul maxim stabilit de Guvern, sub amenintarea sanctionarii sale.
3. Incalcarea art. 21 din Constitutie privind dreptul de acces la o instanta
In jurisprudenta sa constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca dreptul la un proces echitabil trebuie sa fie un drept efectiv si nu unul iluzoriu.
Accesul efectiv la o instanta presupune esentialmente dreptul partilor de a-si propune si administra toate probele necesare pentru dovedirea pretentiilor sale, acestea putand fi respinse motivat de catre instanta doar daca sunt nelegale sau inutile.
Ducand mai departe acest rationament, Curtea a stabilit ca, in anumite circumstante, inadmisibilitatea unei probe decisive sau imposibilitatea contestarii unei probe importante administrate de partea adversa lasa fara continut dreptul de acces la o instanta.
Asadar, cata vreme textul ordonantei impune judecatorului termene imperative de solutionare a cauzei, sub amenintarea sanctionarii sale in caz de nerespectare a acestora, in mod evident dreptul de acces la instanta devine iluzoriu, dreptul partilor de a-si proba pretentiile fiind substantial golit de continut.
In aceasta maniera, se asigura respectarea procesului echitabil numai de forma, fara fond, partea avand acces la o instanta numai pentru a-si vedea ignorate cerintele unei aparari efective in scopul respectarii termenului prevazut de lege.
In plus, desi art. 6 din Conventie nu garanteaza accesul gratuit la justitie, uneori costurile ridicate ale procedurilor pot aduce atingere acestui drept.
Astfel, o taxa de timbru in cuantum ridicat, o cautiune proportionala cu valoarea obiectului procesului sau alte cheltuieli de judecata disproportionate fata de posibilitatile financiare ale reclamantului pot reprezenta o descurajare in fapt a liberului acces la justitie.
Prin OUG 23/2020, taxele de timbru au fost substantial marite, aspect ce, coroborat cu limitele referitoare la probatiune, constituie elemente vadite de descurajare a liberului acces la justitie, fapt ce incalca in mod grav prevederile art. 21 din Constitutie.
In concluzie, fata de toate aceste considerente, va solicitam sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 68^1,introdus in Legea nr. 101/2016 prin art. IV pct. 26 din Ordonanta de urgenta nr. 23/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizitiilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 106 din 12 februarie 2020, intrucat prin adoptarea acestui articol au fost incalcate prevederile art. 1 alin. 5, art. 21, art. 115, alin. 4 si alin. 6, art. 125 alin. 2 si art. 134 alin. 4 din Constitutie.
Cu consideratie,
AMR, prin jud. dr. Andreea Ciuca
UNJR, prin jud. Dana Girbovan
AJADO, prin jud. Florica Roman
Leave a Reply